Număr zilele. Număr

Cred că asta ar fi un minunat început de refren de manea. Număr zilele, număr nopțile. Dar nu le număr. Doar mă uit să văd ce mai fac prietenii mei, aruncați de viață pe tot mapamondul. Cei din Italia sînt închiși în casă. Cînd vezi atîția morți, nu ai nevoie de carabinieri să îți spună să nu ieși.
Spaniolii și cehii se miră că marfa din China e proastă. Doar faptul că virusul ăsta chinezesc ține mai mult decît o gripă normală nu trebuie să ne facă să uităm că marfa chinezească e de proastă calitate.
Niște români din UK ar plăti oricît numai să se poată întoarce acasă. La Suceava. Mă rog, i-o trata cu paracetamol la urgențe în Anglia, dar la Suceava văd că îi tratează direct cu viruși chinezești. Mult mai bine, desigur!
Și peste toate astea, matematica nu îmi da pace: Germania are 47 de mii de cazuri, italia 80 de mii, Spania 57 de mii. Toate țările astea sînt de mărimea regiunilor din jurul Hubeiului, regiunea din China cu 80 de mii de cazuri. Însă niciuna nu are mai mult de 1500 de cazuri. Cum e asta posibil, în condițiile în care chinezii au mușamalizat epidemia la început și nu doar că nu au luat măsuri de stopare a extinderii, dar au mai și organizat manifestări la care au adus mii de oameni? Eu cred că cifrele reale din China sint de cel putin 10 ori mai mari. Asta așa, din pix, uitîndu-ne la regiunile din jur. Altfel aș îndrăzni să compar cu Germania și aș spune cel puțin de 20 de ori.